parlata del Pumonte
estremo (Dilà dai Monti, Còrzica suttana) |
parlata del Cismonte (Diquà
dai Monti, Córsica suprana) |
Italiano standard |
parlata di Marignana (Pumonte
d'Évisa, Córsica suttana) |
A noscia minanna curàia a
carri in u furreddu e à tempu, arrustìa un pezzu di ficateddu
cù u broccu.
|
A nostra caccara curava a
carne in u furnellu e à tempu, arrustìa un pezzu di figatellu
cù u spetu.
|
Nostra nonna curava la carne nel fornello e
nello stesso tempo, arrostiva un pezzo di figatellu collo
spiedo.
|
A nostra
minnanna curava a carne in lu furnellu è attempu, arristia un pezzu di
figatellu cù u spetu.
 |
Èrami di vaghjimu, i ghjorna
accurtàiani comu accòrtani d’uttuvri, a ghjenti principiàiani à coglia i
castagni. |
Èramu in auturnu, i ghjorni
accurtàvanu cum’elli accòrtanu d’ottobre, a ghjente principiàvanu à coglie e
castagne.
|
Eravamo d’autunno, i giorni accorciavano come
accorciano d’ottobre, la gente principiava a cogliere le castagne.
|
Éramu d’autonnu1, i ghjorni
accurtàvanu cum’elli accòrtanu d’uttobre, a ghjente principiava2
à coglie e castagne.
 |
Una
pignatta cù una suppa di zucchetti era posta nant’à u brandali, era pronta a
cena pà tutta a famidda, erami massi di famidda. |
Una pignatta cù una suppa di
zucchini era posta nant’à u treppedi, era pronta a cena per tutta a famiglia,
èramu assai di famiglia.
|
Una pignatta con una zuppa
di zucchini era posta sul treppiedi, era pronta la cena per tutta la
famiglia, eravamo assai di famiglia. |
Una pignatta cù una suppa di
zucchette era posta annant’à u trappede, era
pronta a cena par tutta a famiglia, éramu assai di famiglia.
 |
A so faccenda maiori era di
scucinà, missiavu unn’era tènnaru cù idda, ùn tarruccàia micca se a tola ùn
fussi missa à l’ora, li briunàia apressu.
|
A so faccenda principale era
di scucinà, caccaru ùnn’era tènderu cun ella, ùn ridìa
micca se a tàvula ùn fussi messa à l’ora, li stridava apressu.
|
La sua faccenda principale era di cucinare,
nonno non era tenero con ella, non rideva se la tavola non fosse messa
all’ora. Le strideva dietro. |
A so faccenda maiò3 era di scucinà,
babbone4 ùn era tènnaru cun ella, ùn
irridia micca s’ellu ùn era messu à l’ora u tavulinu, li stridava5
appressu.
 |
U nosciu
ghjàcaru era fora, u me frateddu l’avìa ligatu à l’usciu di a stadda, induva
èrani appaddati l’àsina. |
U nostru cane era fora, u
mio fratellu l’avìa
ligatu à l’usciu di a stalla, induve èranu appagliati i sumeri.
|
Il nostro cane era fuori, mio fratello lo aveva
legato al uscio della stalla dove erano sistemati i somari (messi
nella paglia). |
U nostru ghjacaru era fora, me fratellu l’avìa liatu à l’usciu di a stalla,
ind’elli éranu appagliati i sumeri.
 |
Era
piuvitu e avali c’era a fumaccia, minnana ci chjamò parchì no vinìssimu à
magnà. |
Era piossu e avà(le) c’era a
nebbia, mammone ci chjamò
perchè no vinìssimu
à manghjà. |
Era piovuto e adesso c’era la nebbia, la nonna
ci chiamò perché venissimo a mangiare. |
Era piuvitu è avà c’era a bufeghja6,
minnanna ci chjamede7 parchì no vinissimu à magnà8.
 |
1: si può dire anche "di vaghjime";
2: a Marignana, il verbo "cumincià" sarebbe
impiegato di preferenza; 3:ovviamente si pò
dire "principale" anche a Marignana; 4: "babbone"
e "missiavu" o anche "missialu" sono usati a Marignana;
5: anche "briunà" e "mughjà",
che sono sinonimi e entrambi
correnti a Marignana; c'è anche l'espressione "fà
e voce à qualcuno";
6: "fumaccia" e "nebbia" sono capiti a Marignana, ma non si usano;
7: "chjamò" è possibile anche a Marignana, ma
questa forma c'è molto corrente; 8: "magnà" si
pronuncia "mangnà", con una nasalizzazione. Quindi non è sempre facile
differenziarlo da "manghjà". |